Bucuria, de Efrem Duțu

Bucuria e o stare,
Nu-i tăcere, nu-i uitare,
E adâncă așezare
A sufletului vie culoare.

Liturghia e o întâlnire,
Vie, plină bucurie,
A sufletului bun și cald
Când îl zărește pe Hristos
În al Bisericii sfânt prag.

Bucurie-n Liturghie este așteptare vie,
Este-n cuget și trăire,
Blândă adiere.
Întâlnire tainică,
O-mbrățișare strașnică,
Zâmbet ascuns sfios,
În sufletul smerit și cuvios.
O rază caldă, mângâietoare,
Într-o lume atât de rece și tânguitoare.

Și apoi cum să păstrăm Bucuria primită-n dar la Liturghie?
Să o rostim, să-i înmulțim talanții?
Să o pictăm, să o admire alții?
Să o cântăm, să alinăm și alte inimi?
Sau să-mpărțim din ea în mii de gânduri?

Oricum ar fi în mijlocul copiilor la Liturghie,
Bucuria e plin izvor de apă vie,
Care dorim să dăinuie mereu,
Oricât, oriunde, ne-ar fi prea greu.

DUȚU EFREM (11 ani)

împreună cu mama ELENA DUȚU (prezbitera)

Desen de Georgiana Obrocaru

Lucrări participante la concursul de creație „BUCURIE DUPĂ LITURGHIE”, organizat de Protoieria Sector I Capitală și de Parohia „Sf. Mc. Miron”, Dămăroaia, în colaborare cu Asociația „Spune-mi o poveste pentru suflet”, din București.