Când copiii din Gâlgău Almașului intră în povestea unui sfânt

Dintre toți sfinții cu prenumele Ioan, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul îmi este cel mai apropiat. Poate și de aceea, de fiecare dată când le povestesc copiilor viața lui, o fac cu mult patos. Și tot de fiecare dată, la ateliere se creează o atmosferă blândă și veselă, indiferent de vârsta celor prezenți și de disponibilitatea lor (inițială) de a asculta întâmplări cu sfinți.

În plus, niciun atelier despre Sfântul Ioan Iacob Hozevitul nu seamănă cu altul, fiindcă de multe ori, planul inițial se schimbă în funcție de public.

Așa s-a întâmplat anul acesta, chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Iacob, în 5 august.

Împreună cu colega și prietena mea, prof. Marinela Rusta, am ajuns în parohia din Gâlgău Almașului, județul Sălaj, la invitația părintelui Cristian Oancea.

Era o după-amiază de miercuri, iar eu îmi închipuiam că vor veni 15-20 de copii la întâlnirea cu mine: habar nu aveau cine sunt, era vacanță, iar jocurile de pe uliță erau o opțiune mai atractivă decât o întâlnire „serioasă”.

Când colo, au apărut vreo 40 de „spectatori” mici și mari: de la copii de grădiniță până la liceeni. Și n-a plecat niciunul până la sfârșit.

În fața unui asemenea public, am reconfigurat repede atelierul. I-am transformat pe copii în personaje din povestea vieții Sfântului Ioan Iacob și am alternat povestirea cu multe momente interactive și jocuri de rol. Am povestit, am cântat, am râs și i-am invitat pe cei prezenți să intre, la propriu, în poveste.

Apoi am organizat un concurs pe echipe, în cadrul căruia au avut de rezolvat probe matematice, detectivistice și literare, toate inspirate din viața sfântului.

Copiii au trecut foarte ușor de la o sarcină la alta. Și-au împărțit singuri rolurile, au colaborat și au rezolvat rapid cerințele. Pentru mine, asta a fost un semn că nu era prima dată când erau puși să lucreze împreună.

Mi-a plăcut mult întâlnirea din Gâlgău Almașului pentru că mulți dintre copiii care au venit, poate, fără să știe prea bine la ce să se aștepte, și-au găsit locul într-o poveste despre un sfânt.

Mi-a mai plăcut felul firesc în care au lucrat împreună și m-a amuzat faptul că o fetiță de vreo patru ani a ațipit în brațele unei prietene mai mari 😊, cât timp am spus eu povestea. (În rest, a fost ochi și urechi.) Când s-a trezit, am întrebat-o ce a visat.

Nu știu cum va face parte Sfântul Ioan Iacob din viața acestor copii, dar sper că își vor aminti de el ca de un prieten care într-o vară i-a adus împreună, i-a făcut să se bucure și să viseze frumos – la propriu și la figurat.

Ioana Revnic,

președinta Asociației Spune-mi o poveste pentru suflet

Atelierele de la #ȘcoalaDeDuminică continuă și pe timpul vacanței, aducând copiilor noi întâlniri, noi povești, noi prieteni.
Școala de Duminică este un proiect al Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”. În cadrul acestuia, dezvoltăm resurse educaționale care transmit valori creștine prin povești