Din tâlhar de temut, mucenic: Sfântul Varvar (6 mai)

Un tâlhar de temut

Demult, în Grecia trăia un tâlhar renumit, pe nume Varvar.

Zece bărbați nu-l puteau învinge, când se luau la bătaie cu el. Iar când auzeau că se apropie, oamenii fugeau din calea lui, pentru că Varvar îi jefuia și-i ucidea fără să clipească.

Un singur lucru îl făcea fericit pe tâlhar: să stea în peșteră și să se uite la aurul pe care îl strânsese. „E tot al meu!” murmura el neauzit de ceilalți hoți din ceata lui. „Aurul meu!… Al meu.”

Omorâse vreo 300 de oameni. Pe unii, ca să le ia bogățiile. Pe alții, doar pentru că îl supăraseră și voia să le dea o lecție.

Printre victime, erau și doi preoți pe care-i rugase să îl spovedească, dar aceștia – înspăimântați – îl refuzaseră.

Trezirea

În acea zi însă, ceva se schimbase. Varvar nu se mai bucura că vede bogățiile; nu se mai simțea puternic, că îi omorâse sau îi jefuise pe stăpânii averilor. Se gândea la viața lui și se întreba: „La ce-mi folosește mie aurul? Cu ce mi-au greșit oamenii de la care am luat totul? Cum de mă mai rabdă pământul, la câte-am făcut?”

Oare ce se întâmplase cu Varvar?

Dumnezeu, care știa că în sufletul lui e un sâmbure de bunătate, îi încălzise inima și îi luminase mintea, ca să înțeleagă ce făcuse bine și ce nu. Atunci, remușcările îl copleșiseră. „Mai pot eu să devin bun?” se întreba Varvar, în timp ce plângea în hohote. Din acel moment, a hotărât să se schimbe!

Dar cum să facă asta?

Întâi, a plecat în taină la o biserică și i-a cerut ajutorul unui preot. Acesta, nu l-a alungat, ci l-a spovedit, l-a încurajat și l-a asigurat că Dumnezeu iartă orice om, dacă omul regretă ce a făcut și își schimbă viața.

Iertarea

Varvar se căia din tot sufletul și îi părea atât de rău pentru trecutul său, încât considera că nu merită să locuiască alături de oameni. De aceea, un timp a hotărât să meargă numai în patru labe și să trăiască numai printre vitele dintr-o gospodărie. Apoi, a stat 12 ani departe de oameni, ascuns într-o pădure.

Plecarea

Sub cerul liber, în arșiță, sub ploi, bătut de vânturi și asprit de ger, Varvar se ruga mult. Încet-încet, sufletul lui s-a schimbat, dar și trupul. Aproape gol, cu pielea înnegrită de soare, cu părul vâlvoi, părea mai degrabă o fiară, decât un om.

Asta au crezut și niște negustori care treceau într-o zi prin locurile acelea. Pe neașteptate, ceva s-a mișcat în fața lor. Era un animal care urma să îi atace?

Fără să mai stea pe gânduri, au tras trei săgeți. Când s-au apropiat, au văzut că răniseră de moarte un bărbat. Tare s-au mai supărat negustorii, pentru ce făcuseră.

Dar Varvar nu le-a reproșat nimic. Ci, înainte de a închide ochii pentru totdeauna, i-a rugat să îl cheme acolo pe preotul care-l spovedise. Când părintele a venit, a văzut că trupul lui Varvar strălucea.

Astfel, și-a dat seama că Dumnezeu îi iertase greșelile și îl primise în Rai. La-ngropat pe Varvar exact în locul în care murise. Și, la mormântul lui, s-au întâmplat în scurtă vreme multe minuni: semn că tâlharul de altădată devenise – cu ajutorul lui Dumnezeu – un sfânt.

Află mai mult

• Sfântul Varvar a fost anunțat de un înger că Dumnezeu l-a iertat, dar și că va muri ca un mucenic.

• Sfântul s-a născut în Grecia și a trăit în secolul al IX-lea.
• Moaștele sale la Mănăstirea Kellios din Tessalia, lângă orașul Larissa.
• Este considerat un sfânt al pocăinței.
• Capela Penitenciarului Valu lui Traian din județul Constanța are hramul Sfântul Varvar.

Ioana Revnic,

președinta Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”

Răsfoiește o broșură cu întrebări și cu exerciții despre Sfântul Varvar. Scrie-ne, dacă o dorești în format pdf.

Broșura e AICI.

Descarcă de AICI o resursă din această broșură.