Există o laudă de sine „rea” și alta „bună”?
#ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
Cum îți începi, de obicei, rugăciunile?
Se spune că doi dintre îngerii din Rai au intrat, într-o zi, în vorbă.
Unul era contrariat că, pe când el se odihnea pe un nor, celălalt zbura încontinuu de la oameni la Dumnezeu și înapoi pe pământ. Atunci, l-a întrebat pe îngerul-călător:
– Ce tot zbori de colo-colo?
– Îi duc lui Dumnezeu mesajele care încep cu „Dă-mi, Doamne!…” a răspuns acesta. Dar tu, dragul meu, cum de te odihnești atât de mult?
– Eu, i-a explicat primul înger, duc doar mesajele care încep cu „Mulțumesc, Doamne”.[1]
*
Mulțumirea fariseului
Cu „Mulțumesc, Doamne” și-a început rugăciunea și un om important de pe vremea Mântuitorului: „Doamne, Îți mulțumesc!” repeta el. „Mulțumesc că nu sunt ca ceilalți! Ei fură de la alții, sunt nedrepți, fac păcate grele! Uite, mulți sunt ca acest vameș care îndrăznește să se roage alături de mine! Da, Doamne! a continuat el. Îți mulțumesc că nu sunt ca el – necinstit, lacom, păcătos! Eu?! Eu postesc de două ori pe săptămână și dau a zecea parte din tot ce câștig”.
Avea dreptate! Doar era un fariseu, deci era și un foarte învățat, studia cărțile sfinte, respecta ceea ce scria în ele și le propovăduia celorlalți credința în Dumnezeu.
Rușinea vameșului
La templu, aproape de el, se ruga și vameșul cu care se comparase.
În trecut, vameșii controlau toate mărfurile care intrau într-o țară sau într-un oraș. Păzeau drumurile sau podurile. Încasau taxe pentru lucrurile care treceau prin vamă și nu toți erau cinstiți, când îi puneau pe oameni să plătească. Unii le luau mai mulți bani decât era necesar, cum proceda și acest vameș.
Știind că făcuse lucruri rele, el nu avea curajul să stea în văzul tuturor, ci ședea deoparte, mai ascuns. Îi era rușine și de oamenii din templu, și de Dumnezeu. De aceea, nu îndrăznea să-și ridice privirea către cer și se ruga astfel: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul”.
Cui i-a folosit mai mult rugăciunea?
Dintre cei doi, vameșul „s-a coborât mai îndreptat la casa sa”, întrucât a pus în rugăciune smerenie și multă pocăință. Mai exact, și-a recunoscut greșelile, a regretat faptele rele și a cerut ajutor, pentru a se îndrepta. Este exact ce (ar trebui să) facem atunci când ne spovedim.
Dar oare de ce fariseul nu s-a îndreptat? Făcea fapte bune și nu mințea când Îi vorbea despre ele lui Dumnezeu. E drept că despre păcatele sale nu spunea niciun cuvânt. Dar, oricum, Dumnezeu îi cunoștea și meritele, și greșelile. Atunci, ce era nepotrivit, în rugăciunea sa?
El îi desconsidera pe ceilalți, se credea mai bun decât alții, îi judeca pe toți și îi disprețuia. Rugăciunea sa nu îl ajută cum ar fi dorit, fiindcă era lipsită de smerenie. Cum să te „îndrepți”, cum să devii mai bun, dacă ești autosuficient?
*
O parabolă, multe întrebări. Tu cum ai răspunde?
În parabola cu vameșul și cu fariseul se găsesc răspunsuri la multe întrebări: Cum să te rogi? Cu ce sentimente te raportezi la ceilalți? Ce consecințe poate avea mândria?
Citind pilda, te poți întreba și altceva: În viața de fiecare zi, e greșit să te lauzi? Poți să nu te lauzi niciodată? Cum să se afle ce știi și ce poți să faci, dacă nu vorbești deloc despre tine? Există o laudă de sine „rea” și alta – „bună”?
*
Laudă, recunoștință și daruri primite
Eu cred că din lauda „rea” lipsește recunoștința.
Nu suntem SINGURII autori ai reușitelor noastre sau ai lucrurilor bune care ni se întâmplă.
De-a lungul timpului, părinții, profesorii, mentorii și alți apropiați ne-au „pregătit” pentru ele și ne-au ajutat să le obținem.
Nicio izbândă a noastră nu este, de fapt, DOAR a noastră.
Apoi, nu avem multe merite pentru meritele noastre (adică pentru calitățile cu care suntem înzestrați). Dumnezeu ne-a trimis în lume cu niște daruri, iar dacă facem ceva bun, înseamnă că le-am folosit pe-acestea, după voia Lui.
Un început bun, pentru rugăciune
Așadar, în loc să-i cerem lui Dumnezeu mereu câte ceva, poate-ar fi bine să ne începem mai des rugăciunile cu „Mulțumesc, Doamne…”
Dar nu cu un „Mulțumesc” ca al fariseului.
Să-i spunem lui Dumnezeu „Mulțumesc” ca unui părinte.
Ca și cum – exact atunci – L-am îmbrățișa și ne-am cuibări o clipă în brațele Sale.
***
Întrebări și activități pentru copii
I. Scrie despre ce-ai citit
- 1. Unde se aflau vameșul și fariseul când se rugau?
- 2. Pentru ce se ruga fiecare?
- 3. Cum se ruga fiecare?
- 4. Ce simțea vameșul, când se ruga? De ce?
- 5. Stabilește o asemănare între cei doi.
- 6. Precizează câte o însușire a fiecăruia, dedusă din felul în care aceștia se roagă.
- 7. Crezi că fariseul era îndreptățit să se considere mai bun decât vameșul? De ce?
- 8. Ce legătură există între povestioara cu cei doi îngeri, de la început, și pilda vameșului și a fariseului?
II. Scrie despre tine
- 9. Cum te-ai fi simțit tu, în locul fariseului?
- 10. Cum îți începi, de obicei, rugăciunile: cerând ceva sau mulțumind pentru ceva?
- 11. Pentru ce ești recunoscător azi?
- 12. Scrie-i un mesaj de recunoștință cuiva care te-a ajutat.
- 13. Povestește o întâmplare (trăită de tine sau de cineva apropiat) în care să arăți cum influențează modestia sau aroganța relațiile cu ceilalți.
III. Scrie despre viața de zi cu zi
- 14. Fariseul din pildă se compară cu ceilalți. Ce consecințe poate avea obișnuința de a ne compara, în permanență, cu cei din jur? Gândește-te și la faptul că mereu vor exista alții mai buni, mai frumoși, mai bogați, mai norocoși, mai populari decât noi.
- 15. Ce idee din pildă îți poate fi de folos și în ce împrejurare?
IV. Care este mesajul?
16. Alege ce se potrivește și scrie mesajul pildei cu vameșul și cu fariseul.
Rugăciunea care ne apropie de Dumnezeu…
- …se spune mereu cu voce tare.
- …este cea spusă cu smerenie și cu recunoștință.
- …se face fără rușine, în văzul lumii.
V. Activități practice
🎨 Inima recunoștinței: Desenează o inimă. Scrie în inima ta (desenată :) ) 5 lucruri pentru care Îi mulțumești lui Dumnezeu.
✍️ Desenează-l pe îngerul tău păzitor. Ce mesaje îi duce el, de la tine, lui Dumnezeu?
VI. Știai? Află mai mult!
Cuvântul „fariseu” nu are o „reputație” bună, însemnând un om fals, ipocrit. De ce?
Pe vremea Mântuitorului, fariseii erau membrii unei grupări religioase și o însușire a lor era faptul că respectau cu strictețe regulile religiei iudaice, fără să țină cont de nimic altceva.
De exemplu, li se părea inadmisibil faptul că Iisus vindeca oamenii sâmbăta, când, la evrei, e zi de odihnă și nu se lucrează absolut nimic.
Din text ai aflat că fariseii erau onorabili și învățați.
Totuși, deseori Iisus i-a certat pe unii dintre ei, fiindcă făceau fapte bune mai ales ca să fie văzuți de alții și ca să fie lăudați.
Nu iubirea și grija față de ceilalți îi îndemnau – în primul rând – să facă binele, ci dorința de a fi populari.
Se comportau, deci, cu multă prefăcătorie.
Astfel, cuvântul „fariseu” se referă la o persoană care doar pare binevoitoare, dar care nu are nici smerenie, nici iubire în inimă.
Cuvinte înrudite: fariseic; fariseism
Ține minte!
Dumnezeu se uită și la inima cu care ne rugăm, nu doar la faptele noastre.
Text de Ioana REVNIC,
președinta Asociației „Spune-mi o poveste pentru suflet”,
pentru #ȘcoalaDeDuminicăLaBasilica
[1] Adaptare după un text din 320 de pilde creștine, traducere din limba rusă de Florentina Cristea, Editura Egumenița, 2021.
