Sfânta Matrona de la Hurezi și testamentul ei pentru noi

În urma unor lucrări de restaurare de la Mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea au fost scoase la lumină rămășițele pământești ale starețelor care au condus așezământul de-a lungul vremii.

Printre ele, răspândind o mireasmă deosebită, se găseau și moaștele unei cuvioase maici. Era și ea o fostă stareță. Numele și anul trecerii sale la cele veșnice erau încrustate pe o cărămidă așezată în mormânt: Matrona, 1935.

Chemarea

Stareța Matrona (Maria) Ciupelea a venit pe lume în 𝟐 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟏𝟖𝟓𝟐, în Săliștea Sibiului. S-a născut într-o familie simplă. Tatăl ei, Nicolae, era cioban și în a doua parte a vieții a devenit călugăr la Muntele Athos.

Pe când avea doar cinci ani, micuța Maria a fost dusă de mama ei într-un pelerinaj la Mănăstirea Sărăcinești din județul Vâlcea. Aici, copila a fost atât de încântată de frumusețea locului, încât nu a mai vrut să plece acasă, iar mama a decis să o lase în grija maicilor.

Întâmplarea poate părea șocantă. Pe de o parte, un copil de cinci ani nu are discernământul necesar să hotărască ce se va întâmpla cu viitorul lui. Pe de altă parte, un părinte nu decide destinul propriului copil după o impresie de moment.

Dorința fetiței a fost considerată însă de mama ei un semn prin care Dumnezeu i-a arătat că Maria este chemată să devină monahie. În virtutea acestei credințe, mama a lăsat-o în grija lui Dumnezeu, alegere prin care a pus în practică îndemnul „Toată viața noastră lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm”.

Fetița nu și-a schimbat hotărârea nici când a văzut că mama ei pleacă acasă, nici peste o zi, nici peste o lună, nici peste un an. Nu s-a răzgândit niciodată.

Această statornicie avea să arate că alegerea ei fusese o lucrare tainică a Harului și că viața monahală era, într-adevăr, chemarea sa.

A trecut timpul și, la vârsta de 16 ani, Maria a fost tunsă în monahism, primind numele de călugărie Matrona. A viețuit la Sărăcinești până în 1873, după care s-a mutat cu întreaga obște la Hurezi. Aici, Cuvioasa Matrona a rămas până la sfârșitul vieții.

Plecarea

A știut când va pleca din această lume și s-a pregătit pentru întâlnirea cu Hristos. Mai întâi, s-a spovedit, s-a împărtășit, s-a îmbrăcat în hainele de călugărie. După aceea, și-a chemat ucenicele pentru a le cere iertare și pentru a le da ultimele sfaturi: „Vă rog să trăiți în iubire, în smerenie și în ascultare. Niciodată să nu lipsiți de la biserică. Să nu adunați avere pe pământ, nici bani, nici haine, că acestea ne despart de dragostea lui Hristos. Rămâneți în mănăstire până la moarte, oricâte ispite veți avea. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu pentru mănăstire și pentru sfințiile voastre.”

În dimineața zilei de 5 mai 1935, s-a trezit devreme, s-a rugat și i-a cerut unei călugărițe care îi era ucenică să îi citească Acatistul Bunei Vestiri. La finalul acatistului, bătrâna Matrona s-a alăturat rugăciunii și a rostit: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”. Au fost ultimele ei cuvinte.

Testamentul ei pentru noi

Sfânta Matrona de la Hurezi a trăit 83 de ani. A intrat în mănăstire încă din copilărie, dar nu vârsta la care a început viața monahală o face sfântă.

Ea a dobândit sfințenia prin felul curat în care a ales să trăiască în fiecare zi: în rugăciune, în iubire, în ascultare, în smerenie, în armonie cu maicile din obștea sa.

Sfânta Matrona le-a lăsat acestora un testament duhovnicesc cu sfaturi utile și pentru noi.

Astfel, ea ne îndeamnă să trăim în unitate, în iubire și în smerenie, să nu punem bunurile materiale mai presus de Dumnezeu și să rămânem devotați Bisericii.

Noi ce alegem să facem, din ceea ce ne îndeamnă ea?

3 teme de reflecție pentru adolescenți și pentru tineri